Au trecut 11 ani si jumatate de la ultima victorie a Politehnicii Timisoara in fata lui Dinamo. In acel aprilie ‘97, Sasu, Kovacs si Gusatu ii umileau pe bucuresteni, insa la finalul campionatului Poli avea sa ia drumul matineului. Amaraciunea retrogradarii fusese putin de tot atenuata de victoria cu “cainii rosii”. Acea retrogradare avea, insa, sa duca spre o perioada mai mult decat neagra a alb-violetilor. Din 2002, de cand Poli a revenit in prima liga, de doua ori pe an suporterii timisoreni spera. O victorie cu Dinamo pare acum un miracol care intarzie incredibil de mult. Ca a fost Panduru, Olaroiu, Hagi, Artimon sau Uhrin, nu s-a putut nicicum. Ba cu furaciune, ba cu un mic blat (asa se vorbeste prin targ), Dianmo n-a plecat din 1997 invinsa de pe “Dan Paltinisanu”. Mai sunt trei zile pana la mult asteptatul meci. Trei zile in care speram ca vom putea si noi. Daca a putut Bistrita, noi de ce nu? Daca au putut Vasluiul sau Farul, noi de ce nu? Putine sunt echipele din Liga I care n-au invins-o pe Dinamo de atata timp. Printre ele si Poli. Cat sa mai asteptam? Cat sa mai tot cautam scuze? Ne pierdem rabdarea, pentru ca de prea multe ori am indurat umilinte. Ne-am saturat sa fim noi cei care nu-i putem invinge, cei care nu putem trece peste “complexul Dinamo”. Odata si odata trebuie sa se intample si acum poate fi un moment perfect. Dianamo nu joaca nimic, doar norocul e de partea lor. Dar parca de prea multe ori si-au revenit cu noi. Sper ca nu si de data asta.
